Subscribe Twitter

duminică, 2 august 2015

Cea de-a VII-a intilnirea a gustoaselor la Bran-Predelut 15-17 iulie 2015

Dupa cum bine v-ati obisnuit si in acest am Gasca Gustosa s-a reunit !De data aceasta am parasit Alba Iulia si ne-am intilnit la Bran -Predetul, un minunat loc, plin cu verdeata si aer curat.
Din anumite motive obiective, aceasta intilnire a avut doua parti.
Eu am sa va povestesc despre prima parte :




Toata povestea noastra minunata si multe poze le gasiti la mine pe blog .A fost o noua experienta plina cu multe emotii, imbratisari si amintiri de neuitat. Si multe poze .
Poftiti aici sa cititi si sa vedeti :

http://sidyskitchen.blogspot.ro/2015/07/a-vii-intilnirea-gustoaselor-la-bran.html

joi, 20 noiembrie 2014

A VI- a Marea Intalneala a Gustoaselor la Alba Iulia 18-20 iulie 2014

Da ati citit corect, suntem la a VI- a editie a intilnirilor noastre si incepind cu anul 2009 am reu-sit sa ne adunam in fiecare an la Alba Iulia.






Dar cea de a VII-a editie se va muta la munte, la Bran ( 2015), jud Prahova, asa ca de pe acum ne gandim la excursiile pe care le vom face....
Dar sa ma apuc sa strig catalogul la cea de-a VI-a Mare Intilneala :

ANENA- organizatoarea noastra , pentru  toate editile 

Multumim din suflet draga mea prietena, pentru tot ce ai facut si vei face pentru noi ! Te tzuc cu mare drag ! A venit insorita de frumoasa ei familie :ADRIAN - sotul ei,TEODORITA ( Teo)- sora ei , venita tocmai din Danemarca,impreuna cu sotul ei SAAD 

VICTOR - fratele Anenei impreuna cu sotia sa DIANA si superba lor fiica ANDRADA ,care a intrat la facultate la medicina- Felicitarile mele !

Apoi distinsa mana a Anenei , d-na OLIVIA : si tatal Anenei , d-nul Burde VICTOR

Si acum celelalte "gustoase" cu familiile lor, sau nu :
ALINA ,
DELIA cu sotul ei FERNANDO si simpaticul lor fiu MIHAITA
DOINA V cu sotul NICU
Cei mai dragi prieteni ai nostrii, din Bacau-Sudan (Khartoum): GABI si MONE :



Mai departe  IULIANA- fosta mea colega
JANA cu sotul VASILE
MARI
MENUCA cu sotul SANDU- colegul sau de camera
MIMI cu nepotica , artista noastra MELISSA
Si la sfarsit, dar nu ultimii , sotul meu VALY si cu numarul 27, eu...SIDY

No bineeeee...nu strigati la mine , am fost 26 +1 !!! 1 ala a fost cireasa de pe tort a noastra, o fetita simpatica foc, pe care de abia asteptam sa o reintilnim, Melissa noastra cea scumpa....
Dupa ce am ajuns cu bine la Alba Iulia, ne-am indreptat pasii spre pensiunea Perla Muresului, gazda noastra pentru urmatoarele zile :



Cunosteam locatia pentru ca ne-au mai gazduit si inainte cu doi ani.
Deja cei sositi erau afara pe terasa ,la opoveste, desi afara ploua.
Cand am sosit, bineinteles ca am inceput cu zeci de pupaceli si imbratisari , ca nu ne-am vazut cu majoritatea de un an :


Ne-am dus bagajele in camere si ne-am pregatit sa mergem la cate o pizza la Erol, asa cum faceam intotdeauna, in prima seara. Dar tzucaturile tot nu s-au terminat si au mai urmat altele, chiar si la Erol.....Am vrut sa stam afara pe terasa, dar ploaia nu ne-a lasat, asa ca am intrat in local si am comandat fiecare cate o pizza sau altceva.
Si au sosit farfuriile acelea mari si aburinde,iar noi....am papat " usor", asa cum zice draga de Medi...ce pacat ca nu ai putut veni de data aceasta!
S-a inserat , inauntru era foarte cald , asa ca am iesit cu Gabi pe terasa, unde ne-au acompaniat, rand pe rand si ceilalti

Cand toata lumea a fost gata, a inceput imbarcarea si ne-am indreptat spre pensiune unde dupa drumul lung si cu burtile pline- desi stim ca nu asa e corect, ne asteptau paturile moi si imbietoare .
A doua zi de dimineata, cafeaua era gara si ne astepta....asta pina cand ne-am strans cu totii , sa luam micul dejun .Iar am mancat ...usor ...
Apoi am hotarit sa mergem la Ampoitza la Mama Luta, la minunatele ei placinte, 
bineinteles...
Bineinteles ca eram satul si nimeni nu a putut manca nimic ...deocamdata! Dar o inghetata buna de casa si o limonada, au fost excelente.
Am mai povestit, ne-am mai jucat cu Melissa si am hotarat ca la anul sa facem aceasta intilneala , la munte, la Bran , la aer curat...
Deabia mai spre prinz am comandat cate o ciorba, minunatele placinte sau sarmalute, cine ce a vrut :



Cu chiu cu vai, ne-am ridicat de la masa si am purces spre Alba Iulia la Pensiunea Perla Muresului...eram deja obositi de atata "munca" si paturile racoroase ne asteptau.
Urma o seara .....plina, cina festiva, asa ca trebuia sa ne refacem.....
La un moment dara se simteau deja mirosurile cum de frigeau gratarele, micii si pulpele de pui, urma o seara grea .
Incet ,incet ne-am adunat cu totii si am inceput cina noastra festiva.Cat e de placut sa stai alaturi de prietenii tai dragi.
Cand a aparut familia Munteanu, pe masa noastra a fost asezat un minunat aranjament florar, pentru Anena si Adi. Sarbatoreau 10 ani de casnicie ! LA MULTI ANI fericiti si sanatosi, dragii mei ! Sa va iubiti si sa va respectati la fel ca in prima zi !
Si pentru ca patru dintre noi eram imbracatii cu ii, ne-am hotarat sa facem o poza impreuna sa se vada, ca suntem romani !


Dar si scumpa noastra Iuliana , impreuna cu Jana, trebuiau sa faca ele ceva, nu ? Asa ca s-au mascat : araboaica si calugarul....



Intr-un tarziu au aparut si dragii nostri Menuca si colegul ei de apartament Sandu, franti de oboseala....dar ce nu face omul sa se intilneasca cu prieteni dragi 
Sa nu credeti ca Menuca a venit cu mana goala....a scos painea din cuptor si a venit cu ea , la noi....multumim mult de tot draga mea !


Pina la urma am taiat si cei doi pepeni uriasi, i-am mancat si pe ai si am continuat cheful pina pe la ora 01.00 cand s-a spart gasca si am plecat spre camerele noastre...unii, ca alti au mai ramas pe terasa...
Duminica dimineata am luat micul dejun , apoi am mai stat la o cafea. Ce grea este despartirea....
Pina la urma totusi a trebuit sa ne despartim si sa ne imbarcam in masini.Fiecare s-a indreptat spre alta parte.
Pacat ca tot ce este bun si minunat se termina asa de iute !

sâmbătă, 16 august 2014

Placinte cu branza si marar

Ce faci daca te apuca dorul de placintele cu branza de la Ampoitza, de la pensiunea lui Mama Lutza ???
Simplu....te apuci de lucru !
Asa am patit si eu acum cateva zile si am facut placintele cu Crema Focsani facuta acasa de mine dupa reteta Danielei -  http://danielabucatariemoldo-ardeleneasca.blogspot.ro/ care a avut o idee minunata , pe care eu am adoptato . Multzam fain Daniela....
Dar placintele astea le puteti face si cu branza dulce sau cu mere si scortisoara......o nebunie, va asigur !





Ingrediente :



- pentru aluat :
1 kg faina alba
7 g drojdie uscata
1 lingura zahar
50 g unt
5 linguri ulei
2 galbenusuri
700 ml apa calduta
2 lingurite rase sare

- pentru umplutura :
400 g Crema Focsani sau branza ( cas) de oaie
2 albusuri
1 legatura marar verde

150 ml ulei pentru lucru

Mod de preparare :

Faina, drojdia si zaharul le amestecam bine intr-un vas de lucru, adaugam apa calduta putin cate putin si le framantam pina se omogenizeaza. Acoperim vasul , illasam in bucatarie , la loc cald, sa dospeasca vreo10-15 minute.
Topim untul la foc mic si il adaugam apoi peste aluat, in suvoi, putin cate putin, impreuna cu uleiul ( cele 5 linguri). Adaugam apoi galbenusurile si sarea , framantam putin si lasam iar la dospit, la fel ca prima data, dar de data aceasta o ora.
Facem din aluat 12 bile pe care le vom intinde cu mana , pe o suprafata unsa cu ulei :


Pregatim umplutura amestecand Crema Focsani sau casul dat pe razatoare, cu albusurile batute spuma si cu mararul tocat marunt.


Daca este cazul, se mai adauga putina sare( eu nu am mai pus).
Dupa ce am intins aluatul de placinta , punem in mijloc 1- 1si 1/2 lingura umplutura si tragem marginile aluatului peste umplutura. Apasam cu mana pina avem placinta de marimea tavii in care vom coace placintele :



Punem o tigaie nonaderenta sa se incalzeasca pe foc ,la foc potrivit spre mic si coacem placintele pe ambele parti. Daca tigaia este buna, nu mai trebuie unsa, ajunge uleiul de pe aluatul placintei.



Coacem placintele pe ambele parti pina se rumenesc frumos,toate.
Servim placintele ca atare sau unse cu olingura de smantana deasupra.....
Pofta buna si....la placinte inainte ! Ca doar nu mancam in fiecare zi din ele.


joi, 19 iunie 2014

A VI-a Mare Intilneala a Gustoaselor

Prima Intilneala in 2010 :




A V-a Intilneala in 2013 :




Si acum, in perioada 18-20 iulie 2014 va invitam la Alba Iulia la a VI-a Mare intilneala !
Va asteptam cu mare drag.....




Da, intilneala a avut loc si ne-am simtit MINUNAT !!!





luni, 15 iulie 2013

Adrian - 1000 km in 50 de ore - Lacul Cincis - Transalpina


Traseu
Bucuresti - Pitesti - Ramnicu Valcea - Horezu - Novaci - Targu Jiu
Targu Jiu - Bumbesti Jiu - Petrosani -
Hunedoara - Castelul Corvinilor - Orastie - Cugir - Suga -
Dobra - Tau Bistra - Lacul Oasa - Lacul Vidra - Brezoi
Calimanesti - Ramnicu Valcea
Pitesi - Bucuresti

View


Zone geografice strabatute

Muntii Cozia
Accesul catre Muntii Cozia se realizeaza foarte usor, aceasta zona beneficiind de o retea de drumuri bogata. Se poate ajunge aici pe drumul national DN7A catre Brezoi-Voineasa sau pe drumurile judetene DJ 703H dinspre Caineni-Boisoara-Perisani-Poiana-Salatrucu si DJ 703G dinspre Calimanesti-Salatrucel-Berislavesti-Dangesti.

Dintre toate cele trei masive muntoase care se inalta in sudul culoarului depresionar al Tarii Lovistei, Masivul Cozia, Masivul Fruntii si Masivul Ghitu, Muntii Cozia sunt cei care se deosebesc de restul prin caracteristicile geologice, geografice si turistice pe care le prezinta. Acest masiv care se intinde pe aproximativ 77 km patrati este inconjurat pe trei parti de depresiuni joase, cu inaltimi medii ce masoara in jur de 500 – 700 metri, insa in ciuda acestui fapt se individualizeaza ca o grupa montana masiva, cu culmi si creste montane care atrag atentia privitorilor de la departare. Masivul Cozia se incadreaza in grupa muntilor mijlocii din tara noastra, doar pe 20 % din intrega suprafata montana fiind localizate culmi cu inaltimi de peste 1000 metri. Cele mai ridicate altitudini se gasesc in partea centrala a masivului, unde varfurile de aici depasesc frecvent 1500 metri. Printre cele mai inalte dintre acestea se numara: Varful Cozia sau Ciuha Mare, de 1668 metri, Varful Ciuha Mica, de 1629 metri, Varful Rotunda, de 1593 metri, sau Varful Durducul, de 1568 metri. In partea nord-estica, Masivul Cozia este despartita printr-un mic defileu al paraului Baiasu, Defileul de la Pripoare, de Culmea Poiana Spinului, de unde se poate ajuge prin Poiana Lunga – Clabucetu – Fata Sf Ilie – Grohotisu in creasta centrala a Muntilor Fagaras, in apropiere de Lacul Avrig. In partea vestica, intre Calimanesti si Lotru, masivul este despartit de culmile Muntilor Capatanii de catre Valea Oltului, marginea fragmentata de aici a muntilor oferind oportunitatea admirarii unor peisaje naturale impresionante.

Muntii Cozia reprezinta fara indoiala un obiectiv turistic important in ceea ce priveste diversitatea peisagistica de pe teritoriul Romaniei, prezentand numeroase trasee turistice care pot fi urmate de catre iubitorii de drumetii. Pe Masivul Cozia se gaseste si Canbana Cozia, la altitudinea de 1573 metri, unde turistii se pot odihni sau pot ramane peste noapte. Un obiectiv interesant de vizitat in aceasta zona este si Poarta de Stanca, o imensa deschizatura in stanca, de dimensiuni impresionante: in jur de 9 metri inaltime si 7 metri latime. Traseul turistic catre acest obiectiv porneste chiar din spatele Cabanei, este marcat cu rosu si poate fi realizat in aproximativ o ora si jumatate. Acest loc ofera o priveliste incantatoare si merita vizitat. La poalele Muntilor Cozia, in zona localitatii Calimanesti se poate vizita Manastirea Stanisoara si Cascada Gardului, la care se poate ajunge pornind de la manastire printr-un traseu marcat, in aproximativ 30 de minute.

Pentru o vacanta de durata mai mare in aceasta regiune, Statiunile Calimanesti si Caciulata, Voineasa, Vidra, precum si localitatea Ramnicu Valcea prezinta numeroase oportunitati de desfasurare a activitatilor in timpul liber. De asemenea, aceasta zona din nordul Olteniei prezinta unele dintre cele mai impresionante asezari monahale, dintre care pot fi oferite drept exemple: Manastirea Cozia, Manastirea Turnu, Manastirea Stanisoara, Manastirea Ostrov sau Manastirea Frasinei.


Muntii Capatanii 

Muntii Capatanii se afla inconjurati pe trei laturi de importante drumuri si localitati, care inlesnesc accesul spre culmile muntilor. In contrast cu aspectul culmilor rotunjite se ridica doua cetati dolomitice, Tarnovul si Buila, prima la nord de culmea principala, ultima la sud, ele insele izvoare nesecate de frumuseti naturale. La aceste zone se mai adauga cordonul de stancarii si de chei de la poalele sudice (Polovragi, Bistrita, Arnota, Buila, Stogsoare etc.), ca si ruinele “cetatii” de gnaise Naratu, ale carei contraforturi strajuie defileul Oltului. Culmea principala a Muntilor Capatanii se inalta brusc deasupra “Carligului Mare” al Oltului prin varful Foarfeca Naratului (831 m) si se continua foarte accidentata peste varful Naratu (1.509 m) pina in saua impadurita “La Mocirle” (1.045 m). Dupa ce inconjoara izvorul Vaii lui Stan, creasta recapata inaltime spre vest: varful lui Stan (1.491 m), Folea (1.647 m), Zmeuretu (1.979 m), Valeanu (1.847 m), Ursu (2.124 m), Capatana (2.094 m), Beleoaia (2.039 m), Nedeia (2.130 m), Negovanu (2.064 m), Bou (1.908 m). De aici ea coboara in curmatura Oltetului la 1.615m.
O parte din apele curgatoare care strabat Muntii Capatanii formeaza cascade, repezisuri, taie chei, fenomene deosebit de atragatoare pentru iubitorii drumetiei. Unul din cazurile aparte il constituie cascadele care marcheaza afluentii paraului Lotrisor. Paraul Cheia prezinta curiozitati cu totul exceptionale. Izvorul acestui parau curge molcom intre muntii impaduriti, in zona de sisturi cristaline. Valea se largeste putin in dreptul varfului Stogu strabatand lunca larga de la gura paraului Comarnice. Imediat ce se apropie insa de Stogsoare, paraul intra in zona calcaroasa si valea isi schimba radical infatisarea. Apele patrund prin “Poarta Stogsoarelor” in Cheile Recea (Cheile Cheii), una din cele mai dificile chei din Carpati. Dupa un sir de cascade paraul este “inghitit” de pestera de la “Sorbul Mare”. El iese la lumina doar jos, aproape de baza peretilor, “La Izbuc”. Dupa formatiunile care predomina, Muntii Capatanii pot fi impartiti in mai multe sectoare distincte: in sectorul vestic (Oltet – Horezu) si in zona alpina predomina formatiuni ale cristalinului autohton, peste care s-a suprapus cristalinul panzei getice. In afara de granite, grandiorite si de roci eruptive de adancime, se mai intalnesc sisturi sericitoase, cloritoase, argile cu grafit, calcare cristaline si, mai rar, cuartite. In sectorul mijlociu si rasaritean predomina rocile panzei getice, reprezentate prin gnaise micacee cu intercalatii de amfibolite in benzi, micasisturi ce formeaza cristalinul seriei de Lotru. Blocul stancos al Naratului, ca si vecinul sau de dincolo de Olt, Cozia, este constituit in mare parte din gnaisul ocular de Cozia (gnais biotic si amfibolitic, cu injectii lenticulare de gnais ocular). In zona sudica, culmea Arnota – Buila – Vanturarita – Stogu, alcatuita din calcare jurasice, formeaza o creasta aproape neantrerupta de peste 14 km, ce se impune in relief prin formele variate si deosebit de pitoresti pe care le prezinta. In partea cea mai inalta a Muntilor Capatanii (Negovanu, Nedeia, Capatana, Ursu) se pastreaza urme slabe ale activitatii nivale. O zanoaga bine conturata, cu aspect de circ, poate fi observata pe latura estica a varfului Ursu, iar o alta asemanatoare langa Turcinu Negovanului. Influenta climei mai blande din Oltenia se rasfrange simtitor asupra Muntilor Capatanii, mai ales asupra versantilor sudici. Vantul dominant bate din nord-vest, uneori canalizandu-se in lungul vaii Lotrului sau a Oltului. Precipitatiile anuale medii ating 1.200 mm la o altitudine de cca 1.400m. In zona de munte numarul zilelor ploioase este de 150—160 pe an. Temperatura medie, in ianuarie, este de -7°C, iar in iulie de 12°C, la aceeasi altitudine medie. Muntii Capatanii au 6 luni reci (noiembrie-aprilie) si 6 luni temperate (mai-octombrie). In zonele aflate la peste 1.500m primele zapezi cad pe la sfarsitul lui octombrie si se topesc in luna mai. Uneori petice de zapada zabovesc in vai pana spre mijlocul verii. Sezonul estival favorabil ascensiunilor este iulie-septembrie. Se recomanda pentru schi lunile februarie si martie. Muntii Capatanii prezinta o vegetatie asemanatoare Carpatilor Meridionali, si se caracterizeaza prin intinse poieni si goluri de munte care confera terenuri exceptionale de pasunat. In etajul alpin, pe pajisti creste pairusca, rogozul alpin si alte ierburi. Nu lipsesc tufe de smirdar, afin (Nedeia, Funicel, Ursu, Valeami etc.). In etajul subalpin, in spatiile ierboase, se dezvolta taposica etc., tufarisurile sunt dominate de jneapan, anin verde si ienupar. Pe versantii sudici molidisul reprezinta de regula un brau subtire la limita superioara a padurii (1.700-1.800 m alt). Acest brau este mai consistent pe versantii nordici, avand o dezvoltare si mai mare spre obarsiile vailor Repedea, Malaia si pe muntii Zmeuretu, Tarnovu, Negovanu etc. In etajul inferior, fagetul amestecat cu rasinoase sau fagetul pur ocupa suprafete importante. Alaturi de fag, care aici prezinta exemplare falnice (Stogu, Buila, Tarnovu, Romanu etc.), speciile care populeaza padurile sunt reprezentate prin ulmul de munte, frasin si carpen. In Muntii Capatanii fauna este comuna Carpatilor Meridionali, ursul, uriasul patruped carpatin, se intalneste in toate padurile. Capra neagra a fost colonizata pe muntii Vanturarita si Naratu. Exemplare de cerbi, caprioare gasesc teren propice, mai ales in bazinele paraielor Oltet, Roman, Olanesti si Latorita. Mai pot fi intalnite si alte animale ca mistreti, lupi, rasi, jderi, iepuri, veverite s.a. Dintre pasari semnalam gainuse de munte, corbi, stancute, codobature, acvile etc.
Reptilele sunt destul de raspandite in acesti munti: vipera comuna, mai putin cea cu corn, este prezenta in locurile ferite, in Buila – Vanturarita, Stogsoare, Stogu, Naratu ea poate fi intalnita mai des. Apele curgatoare sunt populate cu peste si, deseori, iubitorii muntelui poarta pe umar undita. Pastravul isi cauta salas in apele limpezi ale Latoritei, Oltetului, Romanilor si chiar in noile lacuri de captare. In cursul mijlociu si inferior al paraielor se pot pescui exemplare de zglavoc, scobar, clean etc. In defileul Oltului, se poate prinde la undita crap, somn, stiuca si mreana. Peisajul cu totul exceptional si salbatic, varietatea speciilor de plante si animale, unele foarte interesante din punct de vedere stiintific, pun din ce in ce mai acut problema ocrotirii lor. Muntii Naratu, Pietrele Goale, Foarfeca Naratului se prezinta ca cetati de stanci, turnuri, jgheaburi cu mici pajisti florale, inconjurate de padure cu abrupturi ce cad cu peste 1.000m spre valea Lotrului si valea Oltului. In viitorul cel mai apropiat, zona Cozia – Naratu va fi inclusa intr-un parc national, unde toate speciile de plante si animale, precum si peisajul inconjurator, vor beneficia de o ocrotire legala.


Muntii Valcan

Accesul catre Muntii Valcan este realizabil pe mai multe cai. Se poate ajunge aici pe drumurile nationale DN67 D, urmand ruta Targu Jiu – Tismana – Baia de Arama, DN66, din Targu Jiu spre Petrosani sau pe DN66 A, urmand traseul Petrosani – Lupeni – Campu lui Neag. Din Lupeni, se poate urca si cu telescaunul pana in apropierea Varfului Straja, aflat la o inaltime ce masoara 1868 metri.

Muntii Valcan se intind pe o lungime de aproximativ 55 metri, cele mai inalte puncte ale lantului muntos fiind localizate in zonele: Candetu – Dragoiu (1682 metri), Straja (1868 metri), Sigleul Mare (1682 metri), Arcanu (1760 metri) si Oslea (1946 metri). Toate aceste varfuri muntoase ale Muntilor Valcan ofera privelisti inedite asupra imprejurimilor, putand fi admirate de aici culmile Muntilor Retezat si Muntilor Godeanu sau catre zona Subcarpatilor Olteniei. Suprafata pe care se desfasoara masivele muntoase este impanzita de o retea hidrografica bogata, compusa din rauri repezi, specifice zonelor montane, care dau nastere unor fenomene naturale spectaculoase, reprezentate de cheile sapate in relieful calcaros intalnit aici. raurile Tismana, Bistrita, Sohodol, Suseni sau Susita isi creaza drumul prin munti oferind posibilitatea admirarii unor peisaje inedite. Unele dintre cele mai impresionante astfel de peisaje s-a format de-a lungul Cheilor Sohodolului, unde apa a sapat in munti, rezultand numeroase avene, pesteri si formatiuni carstice incantatoare ce reprezinta importante puncte de interes atat pentru specialistii speologi, cat si pentru cei aflati in trecere, fermecati in cea mai mare masura de salbaticia peisajelor. De-a langul intregului curs al Sohodolului, se gasesc numeroase locatii perfecte pentru camping, unde poposesc in fiecare vara o multime de turisti dornici de relaxare. Aproape de Valea Sohodolului, la poalele muntilor, in apropiere de comuna Pestisani, se gaseste satul Hobita, unde poate fi vizitata Casa Muzeu Constantin Brancusi.

In partea sud vestica a muntilor se afla localitatea Tismana, o alta locatie vizitata de foarte multi turisti, in special pentru ansamblul monahal de la Manastirea Tismana, un lacas sfant care se numara printre cele mai vechi manastiri din Tara Romaneasca. Influentele submediteraneene care patrund in aceasta zona au facut posibila dezvoltarea unei flore deosebite, printre care se numara si castanul comestibil. In arealul acestor munti se gasesc si rezervatii naturale protejate de lege, precum padurea seculara de fag din platoul Gornovita sau Pestera de la Gura Plaiului. Intrucat inaltimile si structura geologica a Muntilor Valcan permit acest lucru, au fost marcate aici mai multe trasee turistice, cele mai multe dintre acestea desfasurandu-se in partea estica a masivului, care fac legatura cu cele mai vizitate puncte turistice: Varful Straja sau Pasul Valcan. Intrucat se deosebesc de alti munti din lantul Carpatilor Meridionali precum Muntii Parang sau Muntii Retezat prin masive muntoase mai domoale, Muntii Valcan prezinta trasee montane care strabat in lungime intrega suprafata a acestora. Pot fi vizitate in acesti munti si pesteri formate in structura calcaroasa precum: Pestera cu Corali, Pestera Garla Vacii, Pestera Gura Plaiului sau Pestera de la Rapa Vanata.

Pe suprafata versantilor care coboara din Varful Straja pot fi practicate si sporturile de iarna, accesul aici fiind usurat de existenta telescaunului care urca pe varful muntelui din zona Lupeni. Statiunea Straja din Muntii Valcan este o locatie preferata de foarte multi turisti, atat in sezonul rece, pentru cele 7 partii de ski moderne, dotate cu instalatii de transport pe cablu si nocturna, cat si in sezonul cald, pentru odihna si drumetii montane. Vizitatorii pot alege sa isi instaleze in aceasta zona corturi, cu conditia de a se angaja sa respecte o conduita ecologica, sau pot opta pentru cabana Valcan, cabanele din zona Strajei, cele din partea estica a muntilor sau pentru complexul turistic de la Tismana. Un alt punct ce prezinta un interes deosebit pentru turisti este Defileul Jiului, localizat in partea estica a Muntilor Valcan. Intreaga Vale a Jiului care se intinde de-a lungul abrupturilor prapastioase si stancoase pe un traseu ce masoara aproximativ 30 de km ofera privelisti spectaculoase, formate in cea mai mare parte de o succesiune de chei inguste.

Datorita multitudinii obiectivelor turistice care se gasesc in zona Muntilor Valcan, turistii sositi aici nu se vor plictisi, gasind mereu alte activitati pe care sa le desfasoare si alte locuri ce merita cu siguranta vizitate.


Muntii Parang
Potentialul turistic al acestor munti este deosebit de mare, masivul situandu-se printre primele unitati montane din Carpatii romanesti, alaturi de Muntii Bucegi, Muntii Piatra Craiului, Muntii Retezat, Muntii Fagaras si Muntii Bihor. Peisajul oferit de Muntii Parang este unul exceptional, imbinand caractere alpine si subalpine, relieful glaciar, o vegetatie foarte bogata, vaile remarcabile ale Jiului, Lotrului si Latoritei, suprafete de ski naturale si amenajate si statiuni turistice precum Statiunea Ranca, Statiunea Obarsia Lotrului sau Statiunea Parangul Mic. In plus, o alta valoare turistica deosebita a Muntilor Parang este data de prezenta celei mai pitoresti sosele transcarpatice, Transalpina, sau drumul national DN67 C, care leaga Orasul Sebes din Transilvania de Localitatea Novaci din Oltenia.

Creasta principala a Parangului are un sector situat la o altitudine de peste 2000 metri, lung de aproximativ 30 de km si cuprinde un sir de piscuri marete care se numara printre cele mai inalte varfuri din tara. Potentialul turistic al acestui masiv este dat totalitatea obiectivelor care se gasesc in aceasta regiune, reprezentate de circurile glaciare formate la peste 2000 metri altitudine, de Defileu Jiului, una dintre cele mai inedite despicaturi a Carpatilor, cu piesaje minunate si cu bune posibilitati de dezvoltare a drumetiilor si alpinismului, de Cheile Galbenului, in apropierea caruia se gaseste si Pestera Muierii sau de Cheile Oltetului si Cheile Latoritei.

Cea mai inalta altitudine de aici este inregistrata in Varful Parangul Mare, ce masoara 2519 metri, urmat de Varful Gemanarea, de 2426 metri, Varful Stoinita, de 2241 si Varful Carja, de 1405 metri. Prin masivitatea care ii caracterizeaza, Muntii Parang se aseamana cu Muntii Fagaras, iar prin multitudinea de lacuri glaciare prezente se aseamana cu Muntii Retezat. Printre cele mai cunoscute lacuri glaciare din Parang se numara Lacul Calcescu, aflat in nord estul Varfului Parangul Mare, la altitudinea de 1925 metri, Lacul Rosiile, numit si Taul Fara Fund datorita faptului ca are cea mai mare adancime, Lacul Iezerul Inghetat sau Lacul Mija.

Parangul este considerat unul dintre cele mai salbatice masive muntoase din Romania intrucat numarul cabanelor sau al traseelor montane este destul de mic. Zona turistica amenajata cu cabane turistice si diverse complexe sportive si de odihna este cea din regiunea Parangului Mic, atragand in special turisti care vor sa practice ski sau alpinism. Statiunea Ranca de pe Muntele Cornesu Mare este o alta zona turistica preferata atat in sezonul rece, pentru ski, cat si in sezonul cald, pentru diversele drumetii. Statiunea Obarsia Lotrului atrage in sfera sa si Valea Lotrului, impreuna cu Lacul Vidra, Defileul Jiului si impreuna cu Depresiunea Petrosani. O parte din potentialul turistic al Defileului Jiului este inglobata si de Pasul Lainici, loc de popas turistic, unde poate fi vizitata Manastirea Lainici.

Intrucat prezinta de-a lungul intregii lor suprafete o mare varietate de obiective turistice, Muntii Parang reprezinta o destinatie preferata de foarte multi turisti, sositi in special din judetele invecinate, dar si din zone mai indepartate.

Lacul Tau Bistra
Lacul Tau este un lac de acumulare din judetul Alba, ce se gaseste la distanta de 40 km de Sebes, in apropierea Localitatii Sugag. Lacul s-a format prin ridicarea Barajului Tau, in punctul de confluenta al Raului Sebes cu Raul Bistra, la o altitudine de aproximativ 790 metri.


Fiind amplasat in inima Muntilor Sureanu in vest si Muntilor Cindrel in vest, pe pitoreasca Vale a Sebesului, Lacul Tau se bucura de prezenta unor peisaje naturale foarte apreciate de turistii ce trec pe aici. Se ajunge aici urmand traseul drumului national DN67C, cunoscut si sub numele de Transalpina, una dintre cele mai pitoresti sosele transcarpatice. Datorita panoramelor ce se pot admira de la inaltime, Barajul Tau reprezinta un principal punct de atractie. Acesta este construit din beton, avand o forma de arc dublu. Inalt de 78 de metri si lung de 178 de metri, barajul permite acumularea unei cantitati imense de apa. Scopul construirii acestui baraj a fost acela de a produce energie electrica cu ajutorul apei, ansamblul hidroenergetic de aici fiind inaugurat in anul 1984.

Lacul Tau prezinta un interes deosebit si pentru cei pasionati de pescuit, apa de aici fiind populata de specii de pesti cautate, precum pastravul sau cleanul. Tot pe Raul Sebes se gasesc si alte lacuri de acumulare, precum Lacul Oasa, Lacul Obreja sau Lacul Petresti, dintre toate, Lacul Tau fiind al doilea ca marime, dupa Oasa. Aproape de acest lac se gaseste si un lac de cult de poate fi vizitat: Manastirea Tet, la care se poate ajunge pe drumul ce porneste in dreapra barajului. Aceasta intreaga zona merita cu siguranta vizitata, intrucat ofera unele dintre cele mai frumoase si spectaculoase peisaje montane ce pot fi intalnite in Romania.


Lacul Oasa
Lacul Oasa este un lac de acumulare format pe Raul Sebes, localizat din punct de vedere geografic la granita dintre judetul Alba si judetul Sibiu, in Masivul Sureanu, ce apartine lantului Carpatilor Meridionali. Lacul este situat la o altitudine de 1255 metri si are o suprafata de aproximativ 441 hectare. Pe Raul Sebes sau amenajat si alte trei lacuri de acumulare Tau, Obreja si Petresti, Lacul Oasa fiind cel mai mare dintre ele.


Lacul s-a format in Defileul Oasa, in zona confluentei raurilor Frumoasa si Slanele, in urma construirii Barajului Oasa, intrat in functiune in anul 1979. Construit din anrocamente si mascat cu beton armat, barajul are o inaltime la coronament de aproape 100 metri, o latime maxima la baza de 250 metri si la coronament de 10 metri. Suprafata lacustra formata in spatele barajului are o lungime de aproximativ 5 km.

Potentialul energetic al Lacului Oasa a inceput sa fie valorificat incepand cu anul 1980, cand a fost pusa in functiune Centrala subterana Galceag. Acumularea de apa realizata are un volum util de 136 milioane mc, pentru ridicarea debitului fiind captat si raul Ciban. In plus, prin intermediul statiei de pompare Galceag ce contine doua hidropompe de cate 10 MW, Lacul Oasa primeste si apele raului Cugirul Mare.

Hidrocentrala de tip caverna prezinta o aductiune constituita de o galerie lunga de aproximativ 8 km, ce ajuta la conducerea apei de la locul de colectare pana la punctul de folosire. Aceasta este echipata cu doua grupuri de pompe de tip Francis, ce au fiecare o putere de 75 MW.

Barajul Oasa este traversat de drumul national DN67C, cunoscut sub numele de Transalpina sau drumul regelui, cea mai inalta sosea din Romania, ce leaga localitatea Novaci de orasul Sebes. Aceasta sosea face legatura intre Oltenia si Transilvania si isi croieste un drum spectaculos, plin de serpentine prin crestele Muntilor Parang, formand o paralela cu Valea Jiului si Valea Oltului.

Barajul reprezinta de asemenea un punct de plecare a doua trasee montane care urca spre Varful Cindrel din masivul muntos cu acelesi nume. Piesajul din jurul barajului este minunat, Lacul Oasa fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din aceasta zona a Transilvaniei. Aceasta zona montana cu aspect depresionar impresioneaza prin imaginea versantilor acoperiti cu paduri intinse de molid ce se oglindeste in apele linistite ale lacului. Ambele maluri care inconjoara lacul pot fi strabatute pe jos sau cu ajutorul masinii. Pe malul drept care poarta numele de Oasa Mare trece Transalpina, aici varsandu-se si raul Frumoasa, iar malul stang, in care se varsa Salanele poarta numele de Oasa Mica. De pe Oasa Mica poate fi vazut cel mai inalt pisc al Muntilor Sureanu: Varful lui Patru, ce atinge o inaltime de 2130 metri.

Lacul Cincis
Lacul de acumulare Cincis se gaseste in Muntii Poiana Rusca, la circa 10 kilometri de municipiul Hunedoara, intr-o zona de un pitoresc aparte care atrage mii de turisti an de an. Cand nivelul apelor este scazut, in coada barajului se mai vad inca ruinele fostei biserici a satului Cincis, atestata documentar inca din 1360, biserica ce a fost inghitita de ape. Satul ce dateaza inca din anul 1300, a fost stramutat in 1962, cand apele Lacului Cincis au acoperit vechea vatra, sat in care se gasea si o biserica, monument istoric ce data din anul 1448. Se spune ca numele acestui sat se trage de la cei ‘cinci insi’ care au intemeiat asezarea, facandu-si aici cinci case. Se mai spune ca cei cinci intemeietori (bunicul, fiul si trei nepoti) erau luptatori viteji, care l-au salvat pe imparatul lor din prinsoarea turcilor, intr-o lupta data la locul numit astazi Poiana Turcului. Drept urmare, ei au primit ca rasplata plaiul Cincis.

si numeroase legende si povesti spuse de localnici cu patima, in caz ca veti intra in vorba cu ei. Misterios, acest lac de acumulare te cucereste iremediabil. Fie ca vrei sa te scalzi si sa te bronzezi, fie ca vrei sa pescuiesti sau pur si simplu sa lenevesti in natura, Lacul Cincis este un loc ideal. In apropierea lacului se afla Orasul Teliuc si Satul Cincis-Cerna. Drumul de acces spre lac porneste din Hunedoara si inconjoara aproape tot lacul.
In zona actualului lac de acumulare a existat (pana in 1954) o valoroasa biserica, monument deosebit de important pentru arta medievala romaneasca. Construita in sec. XV, ea prezenta un plan dreptunghiular, cu absida decrosata poligonala, cu unghi in ax. In coada lacului sunt ruinele celorlalte doua biserici pangarite de constructia lacului. Cand apele lacului se retrag, se poate ajunge la ruinele bisericii ortodoxe, iar la un kilometru de ea, pe acelasi mal, e biserica romano-catolica din Baia Craiului, singura ramasa pana in zilele noastre cu zidurile intregi. Faptul ca apele lacului de acumulare au inghitit satul Cincis, doua biserici – dintre care una atestata documentar inca din 1360 – si cimitirele asezamantului au dat nastere unor legende despre furia spiritelor celor morti care bantuie locul. Aceste istorioare spuse de localnici au facut ca Lacul Cincis sa capete si supranumele de “Lacul blestemat“.
Per total, in 1962, patru biserici au fost distruse, dintre care doua in totalitate si inghitite de apa si doua distruse partial, ruinele lor insa se vad si in ziua de azi, doua sate si patru catune din Valea Cernei, si anume: Cincis, Cerna, Valea Plostii, Baia lui Crai (Paroasa), Moara Ungurului si Ciuleni au fost inundate dupa ce au fost stramutate pe Dealul Iuba, cu mortii din cimintire si cu viii ce locuiau acolo, peste 800 de oameni s-au retras din calea apelor.

Orase si localitati tranzitate
Targu Jiu
Este un municipiu, resedinta si cel mai mare oras al judetului Gorj, Oltenia, Romania. Orasul este asezat in zona geografica a Subcarpatilor Getici, in Depresiunea Targu-Jiu – Campu Mare, una dintre cele mai intinse depresiuni subcarpatice intracolinare, intre Subcarpatii Gorjului la nord si Dealul Bran, la sud, la confluenta Amaradiei Pietroasei cu Jiul. Se intinde pe o lungime de 13 km de la nord la sud si 10 km de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului.

Clima este temperat continentala de deal, cu 190 de zile fara inghet, cu precipitatii neuniform repartizate, cu vant dominant dinspre nord, pe Valea Jiului. Temperatura aerului, variaza in limite largi ca urmare a diferentelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale sunt de 10,2° C la Targu Jiu, in depresiune, de aproximativ 3° C pe muntii cu altitudini mijlocii si de 0° C sau sub 0° C pe muntii inalti. Municipiul Targu Jiu poarta numele raului Jiu, pe care il strabate si care in decursul timpului si-a mutat albia de la Delusorul Prejbei spre vest, formand trei terase ce constituie suprafata administrativa a localitatii. Vatra a unui sat dacic, inainte de cucerirea Daciei de catre romani, teritoriul sau era acoperit odinioara de mari suprafete cu paduri salbatice. El oferea astfel, un bun adapost locuitorilor aparandu-i impotriva navalirilor straine.
Se intersectau aici importante artere de circulatie care faceau legatura intre Dunare, Transilvania si Banat. In preajma sa stationau unitati militare romane, incartiruite in asezari fortificate. In timpul razboaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romana, conform marturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultura gorjean Alexandru Stefulescu sustine intr-o lucrare a sa despre Targu Jiu, ca in vremea romanilor localitatea era un vicus, o statiune comerciala. Sapaturile efectuate pentru construirea liniei ferate Targu Jiu – Rovinari au scos la iveala in partea de sud-est a orasului un mozaic, tigla si caramizi romane, precum si ceramica asemanatoare celei descoperite in apropierea castrului roman de la Bumbesti-Jiu. Orasul este mentionat pentru prima oara in anul 1406 sub numele de “Jiul”, intr-o porunca data manastirii Tismana de catre voievodul Mircea cel Batran. Tot in secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima data in documente avand calitatea de targ. Cu timpul, in izvoarele istorice apar si mentiuni ce indica o cristalizare a vietii orasenesti. Orasul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipala, avand la conducerea treburilor orasenesti un jude si mai multi pargari. In secolele XVI-XVII, istoria orasului consemneaza unele lupte ale locuitorilor sai cu vecinii, pentru hotarnicirea proprietatii Targu Jiului. Starea economica infloritoare a unora dintre ei le permitea in timpul domniei lui Neagoe Basarab sa-si cumpere noi suprafete de pamanturi.
In secolul al XVII-lea Targu Jiu indeplineste functia de resedinta a Gorjului. El a adapostit adesea, in vremuri de restriste, pe unii domnitori ai tarii cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu. In anul 1631 orasul a fost teatrul conflictului dintre trupele boierului Matei Basarab si cele ale lui Leon Voda Tomsa. In anul 1716, la Targu Jiu si Bengesti au fost infrante cetele trimise de catre Nicolae Mavrocordat impotriva boierilor ostili turcilor. Impotriva acestui domnitor avea sa se lanseze, in 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni catre principele Eugeniu de Savoia in care se plangeau de faradelegile boierilor Baleanu si Stirbei, partizani ai turcilor. La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator, orasul este supus jafurilor unor bande turcesti, pasvangii la 1800, carjalii si adalaii la 1814-1815. In prima jumatate a secolului al XIX-lea orasul este martorul unor evenimente insemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la Bucuresti, Tudor Vladimirescu ajunge la Targu Jiu, unde gaseste elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va sustine cateva zile mai tarziu pe Campia Padesului. In anul revolutionar 1848, locuitorii orasului, in prezenta reprezentantilor guvernului provizoriu demonstreaza impotriva Regulamentului Organic pe care il ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte, in istoria bataliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, il constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. “Aici – spune un document contemporan – batranii, femeile, cercetasii si copiii Gorjului au oprit navala vrajmasa, aparandu-si cu vitejie caminurile”. Din randul populatiei gorjene s-a ridicat si tanara eroina Ecaterina Teodoroiu originara din Vadeni, azi cartier al orasului, care si-a dat viata pentru apararea pamantului stramosesc in timpul luptelor de la Marasesti din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum si a celorlalti eroi gorjeni in anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brancusi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.

Brezoi
Este un oras situat in nordul judetului Valcea, Romania, la confluenta raului Lotru cu raul Olt, in cea mai mare depresiunea intracarpatica, cunoscuta sub numele de Tara Lovistei. Orasul se afla inconjurat de paduri de conifere. El se afla la 35 km nord de Ramnicu Valcea si la 66 km sud de Sibiu. Are in componenta sa si satele Pascoaia, Calinesti, Proieni, Golotreni si Valea lui Stan. Accesul la oras se poate face prin ramificatia DN7A (Brezoi – Voineasa – Petrosani) a drumului national 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferata, statia aferenta purtand numele de Lotru. 
Brezoi este punctul de plecare spre diverse trasee turistice montane, spre muntii Lotrului, Capatanii si Cozia. De asemenea, este si reprerul spre manastirile din imprejurimi. In localitatea Brezoi predomina padurile de brazi si numeroase vai. In aceste zone aveti ocazia sa va intalniti cu ursul, lupul, mistretul, cerbul sau cu rasul. Brezoi este o zona cu multe lacuri de acumulare, fapt ce-i acorda turistului posibilitatea sa pescuiasca. In general, la Brezoi exista o temperatura montana, insa cu aer curat. Cazarea se poate face in pensiuni sau in casele localnicilor. De la Brezoi puteti sa urcati varful Veveretul, varful Robu, pana sus la varful Negovanul sau mai sus pana la varful Vatafului. In plus, de la Brezoi se poate ajunge la Baile Olanesti, schitul Izer pana la Saliste. Insa, daca v-ati hotarat sa faceti un circuit pe Valea Brezoiului, trebuie sa urmati urmatorul traseu: Vf. Veveretul, Varful Robu, Varful Sterpu, Varful Voinesita, Culmea Steflesti, Cabana Obarsia Lotrului, ajungeti la statiunea Vidra si continuati spre Varful Pietrile, cabana Petrimanu, Pasul Oltului, Culmea Capatanii, Zmeuret si ajungeti in Plaiul lui Stan. Pentru acest traseu trebuie sa aveti liber mai bine de o saptamana.
La origine este un sat de mosneni, care se ocupau cu cresterea vitelor, oilor, exploatarea si prelucrarea rudimentara a lemnului. La Valea lui Stan exista inca de pe vremea lui Mircea cel Batran o exploatare a aurului, exploatare la inceput a Manastirii Cozia facuta cu robi tigani. Acestia au ramas sa lucreze ca salariati si la ceilalti proprietari de-a lungul timpului, asezarea fiind si astazi cunoscuta ca o asezare de rromi. Satul Proieni care apartine orasului Brezoi se remarca in istoria neamului prin faptul ca aici intr-o veche biserica ortodoxa Mihai Viteazul si-a legat destinele de Doamna Stanca. Localitatea s-a dezvoltat mult dupa 21 aprilie 1887, cand Statul Roman da o lege favorizanta initiativelor particulare. Atunci ia fiinta aici Societatea forestiera „Lotru”, cu capital italian. Structura populatiei se schimba prin aparitia de muncitori straini, maghiari si germani. Acest lucru reiese si din faptul ca la Scoala privata a „Societatii Forestiere”, infiintata in anul 1904, se preda in limbile romana, maghiara si germana. De asemenea, aici a existat si exista o parohie romano-catolica, existenta ei fiind determinata de existenta maghiarilor si a unor italieni (specialisti ai fabricii de cherestea).
Prima scoala a Brezoiului a fost infiintata in anul 1838. Urmeaza infiintarea altei scoli in 1864 la Calinesti, iar in 1916 la Proieni. Liceul din Brezoi se infiinteaza in 1954 cu curs seral, iar in 1960 si cu curs de zi. Localitatea, datorita faptului ca se afla intr-o pozitie centrala, a fost de-a lungul timpului resedinta de plasa si de raion. Importanta Brezoiului in zona a fost determinata si de aparitia unei puternice industrii forestiere care a adus bunastare locuitorilor asezarii, indiferent de etnie sau religie. Si astazi se mai vorbeste despre diferite familii care au contribuit la aceasta bunastare si de multe ori esti surprins sa auzi nume cu rezonanta italiana, maghiara sau germana care vorbesc o romaneasca pura, fara a se manifesta vreo tendinta nationalista. Remarcam faptul ca in 1946 de aici, de la Brezoi, au fost deportate o serie de persoane de nationalitate germana in gulagurile Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul ca erau nemti. Cele povestite de acestia sunt de domeniul incredibilului. Si dupa nationalizarea Societatii forestiere in 1948, inima industriei Brezoiului a ramas tot cea a prelucrarii lemnului, cei mai multi locuitori lucrand la fabrica. Fabrica care mai functioneaza si astazi, cu o capacitate oarecum mai redusa decat in, socialism, atat datorita unor reorganizari ale proprietarului, cat si faptului ca au aparut o serie de firme private tot din domeniul prelucrarii lemnului. La sfarstul anilor 1960, inceputul anilor 1970 si in continuare, odata cu aparitia constructiilor hidroenergetice de pe raul Lotru, viata localitatii a suferit un reviriment datorita oferirii de noi locuri de munca pe o perioada de peste 15 ani, realizandu-se astfel importante amenajari urbane.
Orasul Brezoi detine un monument ridicat in cinstea eroilor locali din primul razboi mondial, care nu se stie cum a „scapat” fara a fi fost distrus de puterea instalata la 6 martie 1945 cu ajutorul tancurilor sovietice, monument care se afla langa Primarie si care simbolizeaza Romania Mare. Acea Romanie care a luat nastere la 1 decembrie 1918, incluzand provinciile Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Hertei.

Ramnicu Valcea
Este un oras linistit, cu o populatie in numar mediu, inconjurat de o oaza de verdeata, ce lasa trecatorii placut impresionati de o curatenie si o ordine aparte. Nu numai ca el este un centru urbanizat apreciat in prezent, dar aceasta localizare in spatiu a fost importanta inca de pe vremea razboaielor dintre daci si romani, intre anii 101-102 si 105-106. Aceste razboaie au facut necesara existenta unui drum de acces a armatei romane, realizandu-se astfel Via Traianus, drumul ce va localiza orasul ulterior, Ramnicu Valcea, pe harta, pana in zilele prezente.

Asezarea orasului Ramnicu Valcea este una strategic buna din punct de vedere militar, insa este si o locatie foarte potrivita unui mediu de trai ce confera un nivel de confort termic specific uman. Orasul se afla la poalele Muntilor Cozia, respectiv Muntii Capatanii, situandu-se de-o parte si de alta a Raului Olt, intr-un micro-climat protectiv. Drumul european E81, ce traverseaza orasul, este cel care face legatura intre litoralul romanesc, Bucuresti, Pitesti, Sibiu, Alba Iulia, Cluj Napoca, Zalau, Satu Mare, pentru ca mai apoi sa ofere acces spre granita cu Ucraina.

In cadrul asezarii principalele obiective turistice sunt muzeele, parcurile si unitatile unde au loc evenimente, sau concerte. De remarcat sunt Muzeul de Arta si Muzeul de Istorie, locatii publice ce organizeaza pe langa expozitiile permanent existente, vernisaje sau expozitii speciale, ce de altfel poposesc pe o perioada de timp la cat mai multe muzee din Romania. In zona centrala a orasului, se pastreaza si astazi Casa memoriala Anton Pann, fiind un vestigiu arhitectural, simbol al traditiei romanesti, intr-un spatiu urbanizat. La iesirea din oras, in Localitatea Bujoreni, se afla Muzeul Satului Roman. Aici, intr-o ambianta cat mai veridica a satului romanesc din zona Tarii Romanesti, se pot organiza evenimente cu specific traditional.

Ramnicu Valcea detine numeroase spatii verzi, ce se ivesc intre blocuri, in cartiere, sau de-a lungul drumului principal. Cu toate acestea nu duce lipsa nici de parcuri, cele mai mari fiind Parcul Zavoi si Parcul Mircea cel Batran, ambele situate in centrul orasului. Aceste doua oaze de verdeata reprezinta locul unde sunt organizate diferite evenimente, atat pe perioada verii, dar si iarna.

Activitatea culturala este una ce se manifesta constant in resedinta judetului Valcea. Asadar, nu este surprinzator faptul ca exista doua cladiri de teatru, o filarmonica si 2 cinematografe. In cadrul Parcului Zavoi, se regaseste cladirea Teatrului Ariel, avand si o scena exterioara, perfect de utilizat cand vremea este calda. Cea de-a doua institutie de arta teatrala este cladirea Teatrului Anton Pann, cu un aspect futuristic si inovator, atragand atentia trecatorilor inca de la distanta. Ramnicu Valcea detine, de asemenea, Filarmonica Ion Dumitrescu, amplasata in incinta Colegiului Alexandru Lahovari. Din punct de vedere al divertismentului cinematografele, localurile, galeria de arta a Hotelului Sofianu, festivalurile si manifestatiile artistice, ofera locuitorilor si oportunitatea de divertisment, in ciuda faptului ca orasul in sine este unul de o calmitate aparte.

Nu numai viata presarata cu divertisment poate fi remarcata in Ramnicu Valcea, ci si cea spiritual-religioasa. Un numar insemnat de biserici si episcopii sunt amplasate de-a lungul si in cadrul orasului, insa cea de anvergura este Catedrala Episcopiei Sfantul Nicolae. O alta unitate religioasa bine-cunoscuta este Manastirea Cozia, aflata in Statiunea Calimanesti, din apropriere.

Obiectivele turistice din jurul orasului par sa abunde, plasandu-se circular fata de Ramnicu Valcea ce ramane un nucleu al manifestatiilor culturale, comerciale, religioase, sau chiar politicii. Evolutia Ramnicului, ca localitate, ca oras, iar ulterior ca municipiu si resedinta de judet poate fi urmarita in timp, din secolele I si II d.Hr. , pana la momentul actual. Astfel, vechimea asezarii poate oferi si importante puncte turistice, ce consta in vestigii arheologice, muzee, sau statiuni aflate in apropriere.

In primul rand orasul Ramnicu Valcea este dispus de-a lungul Vaii Oltului si de-a lungul drumului roman Via Traianus, ce astazi se respecta sub denumirea de Calea lui Traian, drumul ce strabate orasul de la nord la sud. Ramasitele acestuia au fost gasite odata cu sapaturile realizate pentru construirea fundatiei liceului Alexandru Lahovari. Cu atat mai mult ramasite ale trecerii armatei romane pe aceasta cale, se pot gasi la Stolniceni, unde se afla Castrul Roman Buridava, si intre localitatile Pausa si Calimanesti, unde se gasesc Castrul Roman Arutela si Castrul Roman Jiblea.


Ramnicu Valcea se afla intr-o zona cu un micro-climat de adapost, fiind inconjurat de apele termale, valorificate in cadrul statiunilor din apropriere. Chimismul apelor a fost analizat de-a lungul anilor, castigand medalia de aur la Expozitia de la Viena din 1873. Prima statiune din zona Ramnicului a fost Calimanesti-Caciulata, fiind atestata conform izvoarelor istorice, din vremea imparatului Hadrian, incepandu-si activitatea din al II-lea secol p.Chr. Pe atunci existau terme romane in zona Arutela, utilizate fiind in egala masura de localnicii daci si de militarii romani. Statiunea Baile Olanesti a fost intemeiata oficial in secolul al XVIII-lea, iar Statiunea Baile Govora cateva secole mai tarziu. In prezent Statiunea Calimanesti si Statiunea Caciulata inca atrag turisti dornici de cure balneo-climaterice, dar si tineri ce frecventeaza terasele, localurile si piscinele din zona. Baile Olanesti, pe langa specificul de cure balneo-climaterice ofera posibilitatea iesirii la iarba verde, plimbari in natura si posibilitatea vizitarii Salinei de la Olanesti.

De asemenea se pot face imbaieri in ape cu concentratie mare de sare, sau tratamente cu namoluri sapropelice la Ocnele Mici si Mari. Posibilitatile de valorificare turistica a zonei nu se opresc insa aici. Ramnicu Valcea situandu-se in apropriere de munte, ofera accesul facil la o serie de amenajari montane, cum ar fi Statiunea Voineasa sau Malaia si Partia de schi Transalpina, nou amenajata, de langa Lacul Vidra, de pe Valea Lotrului. Pe lista obiectivelor din aproprierea orasului, ar trebui adaugat si cel mai mic parc national din Romania, numit Buila – Vanturarita.

Dupa o lunga insiruire a unor variate obiective turistice oferite de catre Orasul Ramnicu Valcea, dar si de catre zona inconjuratoare acestuia, concluzia poate fi numai aceea ca merita sa poposesti intr-un spatiu al relaxarii, de unde se poate usor adauga cate o doza de distractie culeasa din zona apropriata.

Orastie
Orastie, mai demult Orosteiu, este un municipiu situat in judetul Hunedoara, in anul 1999 implinind 775 de ani de la prima atestare documentara, varsta la care putine asezari hunedorene au ajuns. Dar cei 775 de ani reprezinta doar o veriga dintr-un trecut istoric indelungat, al carui inceput se pierde in negura vremurilor, confirmat de numeroasele urme ale civilizatiei materiale si spirituale descoperite pe teritoriul orasului. Cele mai recente cercetari arheologice au scos la iveala numeroase dovezi materiale apartinand culturii neolitice “Turdas”, dar si epocilor ulterioare. Descoperiri intamplatoare au confirmat dezvoltarea unei civilizatii romane infloritoare. In perioada secolelor III-X comunitatile daco-romana si apoi romana au fost obligate sa adopte un nou mod de existenta, retragandu-se in zone mai putin accesibile, din fata valurilor de popoare migratoare.
Anul 1224 nu coincide si cu inceputurile evolutiei Orastiei. Toponimul Waras dovedeste faptul ca la acea data asezarea se afla in plin proces de dezvoltare economica si de cristalizare a unor structuri administrative stabile. Orasul a inceput sa fie inconjurat cu ziduri de aparare, dar din cauza luptelor s-a renuntat. In secolul al XV-lea Orastia a fost arsa, daramata si jefuita de patru ori de catre navalitorii turci. Ultimele cercetari arheologice din interiorul cetatii atesta existenta unei rotonde, alaturi de un donjon din piatra construit pe o palisada din secolele X-XI, distruse de tatari la 1241. In registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orastia este inregistrata cu 334 de fumuri (gospodarii), fiind putin mai mare decat satul vecin Romos, care avea 255 gospodarii. Inca din anul 1334, Orastia are statutul de oras (civitas Woras nominata). Bucurandu-se de o serie de privilegii recunoscute de catre regalitatea maghiara prin Diploma Andreiana, Orastia se va reface rapid dupa distrugerea tatara din 1241. Conducerea orasului era asigurata de un sfat ce se va numi mai tarziu magistratura, care avea in fruntea sa un jude regal, amintit pentru prima data in anul 1367, in persoana unui oarecare Cristian. In secolele XIV-XV, Orastia oscileaza intre statutul de oras si cel de targ.

Ea s-a dezvoltat ca centru politico-administrativ scaunal, dar din pricina numeroaselor navaliri turcesti, a razboaielor interne, molimelor, va decadea in starea de targ, cum este consemnata la sfarsitul secolului al XV-lea. Se inregistreaza acum abia 159 gospodarii fata de 334, cate erau in anul 1334. In aceeasi perioada, in functia de juzi regali ai Orastiei vor fi numiti mai multi membri ai familiei Olah, intre care ii amintim pe Ladislau, Matei, Stefan si apoi Matei, fiul lui Stefan. In epoca de inceput a Principatului, asezarea de pe Mures a trebuit sa faca fata incartiruirilor de trupe imperiale si apoi luptelor confesionale dintre locuitorii orasului. Trebuie amintit faptul ca circa 100 de archebuzieri din orasul Orastie participa, in anul 1595, in oastea lui Sigismund Bathory, care a venit in sprijinul lui Mihai Viteazul, imediat dupa Batalia de la Calugareni. Dupa disparitia lui Mihai Viteazul se abat asupra orasului noi nenorociri. In toamna anului 1602, generalul Basta incartiruia in oras 400 de soldati austrieci, care se dedau la numeroase jafuri si omoruri. Instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania va insemna obligatii in plus pentru orasul de pe Mures, privind incartiruirile, aprovizionarea cu alimente si furaje, contributii in bani, asigurarea de atelaje pentru transport etc. In secolul al XVIII-lea, datorita foametei, ruinei economice, a perpetuei miscari demografice, un alt flagel, ciuma, va lovi populatia orasului. In anul 1717-1718 molima va face ravagii in randul locuitorilor din oras si din satele inconjuratoare. Ciuma reizbucneste in anul 1738, inregistrandu-se 156 de morti si 67 de contaminati. Orastia s-a remarcat de-a lungul secolelor prin statutul sau de centru cultural. Inca din anul 1582 se tiparea aici Palia, prima traducere romaneasca a celor 2 carti de la inceput ale Vechiului Testament. In acelasi timp s-au dezvoltat institutii de invatamant care atrag elevi si profesori din Transilvania si Banat. La sfarsitul secolului al XVI-lea si in cel urmator va functiona aici o scoala reformata al carei rector va fi, intre anii 1667-1669, Mihail Halici, fiul unui nobil roman din Caransebes, un umanist instruit la scoli din Anglia si Olanda. La inceputul secolului al XVIII-lea sunt consemnate si scolile primare, ortodoxa si greco-catolica, ale romanilor. In urma deciziei sinodului de la Alba Iulia din 7 octombrie 1697, biserica romaneasca din Transilvania s-a unit cu Biserica Romei. Dupa numeroase influente venite mai ales din partea mitropolitului sarb din Karlovitz, o parte a romanilor transilvaneni au decis sa abandoneze ascultarea canonica fata de papa de la Roma si fata de episcopiul roman de la Blaj, primind pe preotii sarbi trimisi de la Karlovitz.
In ciuda disputelor initiale, cele doua biserici au ajuns sa convietuiasca in pace, pana la desfiintarea Bisericii Romane Unite de catre regimul comunist (1948). In momentele istorice deosebite pentru istoria romanilor, cele doua biserici, ortodoxa si greco-catolica, au actionat in folosul intereselor natiunii. In perioada revolutiei de la 1848, Orastia este incadrata in planurile militare ale celor doi combatanti, austrieci si maghiari. In apropierea orasului, in urma unei scurte batalii, ungurii pierd 2 tunuri si 230 de combatanti, morti si raniti, si se retrag spre Simeria pentru a astepta noi intariri. In timpul bataliei, generalul Józef Bem a fost lovit de un glonte in mana dreapta, fiindu-i sfaramat degetul mijlociu. Dupa incheierea revolutiei, Orastia va deveni sediul prefecturii militare cu acelasi nume. In aceasta perioada, romanii nu detineau nici un post de conducere in cadrul magistraturii orasenesti, ceea ce l-a determinat pe protopopul greco-catolic Ioan Pop Ilies sa inainteze, in octombrie 1851, o petitie de revendicari guvernatorului Transilvaniei, principele Schwarzenberg, cerand acordarea unor drepturi in favoarea romanilor. Abia la inceputul epocii liberale (1860), romanii pot avea acces la o serie de functii in cadrul administratiei orasenesti. Nemultumiti de numarul mic de functii acordate, romanii cer comitelui Salmen ca dregatoriile orasului si ale scaunului Orastie sa se imparta proportional, 12 parti la romani si o parte la sasi. Populatia Orastiei manifesta solidaritate cu lupta fratilor lor de peste munti din timpul razboiului pentru independenta din 1877-1878. Se organizeaza strangerea de fonduri si ofrande materiale pentru sprijinirea armatei romane, un rol deosebit in aceasta actiune avand Ana Tincu. Tanarul licean Emil Ciuceanu trece muntii pentru a se inrola voluntar, participand la bataliile Plevnei si Vidinului, in care se remarca prin eroismul sau, fiind decorat cu ordine militare. Un rol deosebit in combaterea legilor de maghiarizare a invatamantului ii revine avocatului Avram Tincu. Cu prilejul unei adunari de protest de la Deva, din 10 martie 1883, el condamna politica de deznationalizare promovata de guvernul maghiar, ceea ce ii va atrage condamnarea in urma unui proces. La randul sau, avocatul orastian Silviu Moldovan va participa ca aparator al lui Nicolae Roman, inculpat in procesul Memorandumului. Cei trei mari oameni politici ai Orastiei, Ioan Mihu, Aurel Vlad si Ioan Mota vor juca un deosebit rol in cadrul miscarii nationale romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. La Orastie se va constitui grupul activist care va milita pentru schimbarea tacticii Partidului National Roman. Participand la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, va patrunde in parlament, in anul 1903 in urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra. Aurel Vlad va juca un rol deosebit in revolutia din toamna anului 1918, fiind ales presedintele Consiliului National Roman din Orastie. In urma Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, Aurel Vlad va fi ales membru in Consiliul Dirigent, repartizandu-i resortul finantelor.
Perioada regimului dualist a insemnat transformarea Orastiei intr-un centru al miscarii nationale romanesti. Aici s-au pus bazele bancii “Ardeleana”, a numeroase asociatii culturale si economice si unui numar important de ziare romanesti care au jucat, la randul lor, un rol deosebit in miscarea de emancipare nationala, culturala, spirituala si economica a romanilor. In anul 1919 se va infiinta Liceul de Stat “Aurel Vlaicu”, ceea ce va constitui una din cele mai mari realizari ale orastienilor in domeniul invatamantului. Instaurarea comunismului in Romania va insemna si pentru Orastie lichidarea tuturor organizatiilor culturale si economice, trecerea la productia planificata si cooperativizarea agriculturii. Se vor dezvolta intreprinderi precum “Chimica”, “Vidra” si “Intreprinderea Mecanica Orastie”, care vor atrage forta de munca din imprejurimi, dand noi dimensiuni demografice orasului. Traditiile culturale pastrate au determinat reinfiintarea unor vechi asociatii culturale si economice, intre care amintim Despartamantul Orastie al Astrei (1993), Reuniunea meseriasilor romani (1996) si se pun bazele a noi asociatii culturale si sportive. Orastia demonstra si de asta data ca este capabila sa depaseasca perioada dictaturii comuniste si sa-si redobandeasca stralucirea culturala pe care o avusese secole de-a randul. Datorita traditiilor sale istorice, importantei culturale si gradului de dezvoltare economica si urbana, in anul 1995, Orastia a fost ridicata la gradul de municipiu.


Obiective turistice
Castelul Corvinilor / Huniazilor
Asezarea este atestata documentar inca din anul 1278 si este strans legata de arhidiaconatul de Hunedoara. Proprietatea nobila a fost donata familiei Voicu (Ioan de Hunedoara – fiu) de catre regele Sigismund de Luxemburg in anul 1409 insa de-a lungul timpului Castelul a avut mai multi proprietari ce i-au schimbat infatisarea dupa bunul plac. Familia Corvin este una dintre cele ce au detinut castelul generatie cu generatie. Astfel in anul 1457 Matia Corvin devine rege al Ungariei si initiaza aparitia Bibliotecii Corvina. Ioan Corvin, fiu nelegitim al Matiei Corvin devine propietar al castelului in anul 1482 cand acesta ii este donat de catre tatal sau. Vaduva lui Ioan Corvin de Hunedoara, Beatrix de Frangepan, se casatoreste cu George de Brandenburg si detin Castelul pana in 1526. Ultima legatura a familiei se incheie in urma titlului de rege obtinut de Ioan Szapoyai, castelul fiind pierdut de catre George de Brandenburg. Castelul Corvinilor a fost proprietate a statului austriac, austro-ungar, iar in 1918 devine parte a Romaniei. Alti propietari ai castelului au fost Enyengy Török Gaspar si Nicolae, Balint Török, Ioan si Francisc Török, Ioan Török junior, Stefan Török, CatalinaTörök, Gabriel Bethlen (1605, 1613 – 1629) Principe al Transilvaniei si al Partiumului si comite al secuilor, Stefan Bethlen (1629), Stefan si Petru Bethlen (1630 – 1646), Stefan Bethlen (1646 – 1648), Catalina Bethlen maritata Zolyomi (1648 – 1666), Nicolae si Maria Zolyomi (1666 – 1671) si Mihail Apaffy I Principe al Transilvaniei incepand din 1661.

Zona Hunedoarei este exploatata in scop arheologic descoperindu-se aici numeroase piese apartinand unor perioade diferite. Gradina Castelului, Cimitrul Reformat alaturi de Persterile Cauce si Pestera Mica sunt parti ale Hunedoarei pline de istoria Neoliticului, Eneoliticului, Epocii de Bronz, a celei dacice si romane dar mai ales a Evului Mediu. Castelul Corvinilor a fost marcat de specificul perioadelor gotice si renascentiste prin ancadramente simple, blazoane reprezentative pentru familia Corvinilor si chei de bolta cu elemente florale sau geometrice. Blazonul familiei Corvinilor este reprezentat de un corb ce tine in cioc un inel. Legendele spun ca Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al Regelui Sigismund de Luxemburg iar inelul a fost daruit spre recunoasterea lui la Curtea Regala.

Zidurile de curtina ale castelului sunt flancate de turnuri circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor) si rectangulare. Capela situata pe partea estica a constructiei are sprijinita pe stalpii acesteia o galerie cu tribuna specifica arhitecturii gotice locale iar in zona dintre curtina veche si cea noua este plasata fantana. Latura vestica a Castelului reprezinta palatul cu Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirala. In incinta Salii Dietei este amplasata o galerie cu burdufuri, element unic in Transilvania. Turnul de aparare Nje Boisia (“nu te teme”) denumit de sarbi are cinci niveluri iar legatura cu restul constructiei se face printr-o galerie din calcar domolitic. Secolul al XVII-lea aduce schimbari importante ce aveau atat scop militar (se construieste Turnul Alb si Terasa de Artilerie) cat si civil. Pe latura estica este construit de catre principele Gabriel Bethlen un nou palat cu doua niveluri. Sala Dietei este reamenajata la fel si capela de unde se inlatura boltele gotice si se schimba forma ferestrelor. O alta atractie este reprezentata de frescele ce reflecta moda renascentista moderna si matura. Acestea sunt pictate cu alb si rosu-caramiziu si au motive decorative in forma de spirala. Fresca din Sala Dietei contine preainalti bisericesti, personalitati nobile dar si imagini ale fortificatiilor Transilvanene. Singura pictura ce are caracter laic se gaseste in aripa Matei si dateaza din secolul XV. Aceasta infatiseaza in patru scene modalitatea in care Ioan de Hunedoara dobandeste stema familiei Huniazilor. Inscriptiile din interiorul castelului sunt scrise cu caratere gotice in limba latina sau in limba araba veche. Cele mai importante sunt inscriptia din Sala Cavalerilor “Hoc opus fecit fieri Mag(nifi)c(us) Johannes de Hunyad regni Hung(ar)i(ae) gub(e)r(n)a(t)or A(nn)o D(omin)i MCCCCLII“ (Aceasta lucrare a facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452) si cea de pe zidul fantanii „Apa aveti dar suflet nu”, scrisa de un prizonier. In incinta castelului veti gasi mobilier specific secolului XVIII de factura gotica si renascentista,exponate ce reusesc sa creeze o imagine clara a bunastarii familiei Corvin. Instalatiile de foc ce erau sobe construite din caramida au ramas insa distruse o data cu lucrarile de restaurare. Dintre piesele ce atrag atentia turistilor amintim de doua prasele de cutit si costume nobiliare ale Renasterii mature.

Lacul Tau Bistra
Lacul Tau este un lac de acumulare din judetul Alba, ce se gaseste la distanta de 40 km de Sebes, in apropierea Localitatii Sugag. Lacul s-a format prin ridicarea Barajului Tau, in punctul de confluenta al Raului Sebes cu Raul Bistra, la o altitudine de aproximativ 790 metri.


Fiind amplasat in inima Muntilor Sureanu in vest si Muntilor Cindrel in vest, pe pitoreasca Vale a Sebesului, Lacul Tau se bucura de prezenta unor peisaje naturale foarte apreciate de turistii ce trec pe aici. Se ajunge aici urmand traseul drumului national DN67C, cunoscut si sub numele de Transalpina, una dintre cele mai pitoresti sosele transcarpatice. Datorita panoramelor ce se pot admira de la inaltime, Barajul Tau reprezinta un principal punct de atractie. Acesta este construit din beton, avand o forma de arc dublu. Inalt de 78 de metri si lung de 178 de metri, barajul permite acumularea unei cantitati imense de apa. Scopul construirii acestui baraj a fost acela de a produce energie electrica cu ajutorul apei, ansamblul hidroenergetic de aici fiind inaugurat in anul 1984.

Lacul Tau prezinta un interes deosebit si pentru cei pasionati de pescuit, apa de aici fiind populata de specii de pesti cautate, precum pastravul sau cleanul. Tot pe Raul Sebes se gasesc si alte lacuri de acumulare, precum Lacul Oasa, Lacul Obreja sau Lacul Petresti, dintre toate, Lacul Tau fiind al doilea ca marime, dupa Oasa. Aproape de acest lac se gaseste si un lac de cult de poate fi vizitat: Manastirea Tet, la care se poate ajunge pe drumul ce porneste in dreapra barajului. Aceasta intreaga zona merita cu siguranta vizitata, intrucat ofera unele dintre cele mai frumoase si spectaculoase peisaje montane ce pot fi intalnite in Romania.


Lacul Oasa
Lacul Oasa este un lac de acumulare format pe Raul Sebes, localizat din punct de vedere geografic la granita dintre judetul Alba si judetul Sibiu, in Masivul Sureanu, ce apartine lantului Carpatilor Meridionali. Lacul este situat la o altitudine de 1255 metri si are o suprafata de aproximativ 441 hectare. Pe Raul Sebes sau amenajat si alte trei lacuri de acumulare Tau, Obreja si Petresti, Lacul Oasa fiind cel mai mare dintre ele.


Lacul s-a format in Defileul Oasa, in zona confluentei raurilor Frumoasa si Slanele, in urma construirii Barajului Oasa, intrat in functiune in anul 1979. Construit din anrocamente si mascat cu beton armat, barajul are o inaltime la coronament de aproape 100 metri, o latime maxima la baza de 250 metri si la coronament de 10 metri. Suprafata lacustra formata in spatele barajului are o lungime de aproximativ 5 km.

Potentialul energetic al Lacului Oasa a inceput sa fie valorificat incepand cu anul 1980, cand a fost pusa in functiune Centrala subterana Galceag. Acumularea de apa realizata are un volum util de 136 milioane mc, pentru ridicarea debitului fiind captat si raul Ciban. In plus, prin intermediul statiei de pompare Galceag ce contine doua hidropompe de cate 10 MW, Lacul Oasa primeste si apele raului Cugirul Mare.

Hidrocentrala de tip caverna prezinta o aductiune constituita de o galerie lunga de aproximativ 8 km, ce ajuta la conducerea apei de la locul de colectare pana la punctul de folosire. Aceasta este echipata cu doua grupuri de pompe de tip Francis, ce au fiecare o putere de 75 MW.

Barajul Oasa este traversat de drumul national DN67C, cunoscut sub numele de Transalpina sau drumul regelui, cea mai inalta sosea din Romania, ce leaga localitatea Novaci de orasul Sebes. Aceasta sosea face legatura intre Oltenia si Transilvania si isi croieste un drum spectaculos, plin de serpentine prin crestele Muntilor Parang, formand o paralela cu Valea Jiului si Valea Oltului.

Barajul reprezinta de asemenea un punct de plecare a doua trasee montane care urca spre Varful Cindrel din masivul muntos cu acelesi nume. Piesajul din jurul barajului este minunat, Lacul Oasa fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din aceasta zona a Transilvaniei. Aceasta zona montana cu aspect depresionar impresioneaza prin imaginea versantilor acoperiti cu paduri intinse de molid ce se oglindeste in apele linistite ale lacului. Ambele maluri care inconjoara lacul pot fi strabatute pe jos sau cu ajutorul masinii. Pe malul drept care poarta numele de Oasa Mare trece Transalpina, aici varsandu-se si raul Frumoasa, iar malul stang, in care se varsa Salanele poarta numele de Oasa Mica. De pe Oasa Mica poate fi vazut cel mai inalt pisc al Muntilor Sureanu: Varful lui Patru, ce atinge o inaltime de 2130 metri.

Lacul Cincis
Lacul de acumulare Cincis se gaseste in Muntii Poiana Rusca, la circa 10 kilometri de municipiul Hunedoara, intr-o zona de un pitoresc aparte care atrage mii de turisti an de an. Cand nivelul apelor este scazut, in coada barajului se mai vad inca ruinele fostei biserici a satului Cincis, atestata documentar inca din 1360, biserica ce a fost inghitita de ape. Satul ce dateaza inca din anul 1300, a fost stramutat in 1962, cand apele Lacului Cincis au acoperit vechea vatra, sat in care se gasea si o biserica, monument istoric ce data din anul 1448. Se spune ca numele acestui sat se trage de la cei ‘cinci insi’ care au intemeiat asezarea, facandu-si aici cinci case. Se mai spune ca cei cinci intemeietori (bunicul, fiul si trei nepoti) erau luptatori viteji, care l-au salvat pe imparatul lor din prinsoarea turcilor, intr-o lupta data la locul numit astazi Poiana Turcului. Drept urmare, ei au primit ca rasplata plaiul Cincis.

si numeroase legende si povesti spuse de localnici cu patima, in caz ca veti intra in vorba cu ei. Misterios, acest lac de acumulare te cucereste iremediabil. Fie ca vrei sa te scalzi si sa te bronzezi, fie ca vrei sa pescuiesti sau pur si simplu sa lenevesti in natura, Lacul Cincis este un loc ideal. In apropierea lacului se afla Orasul Teliuc si Satul Cincis-Cerna. Drumul de acces spre lac porneste din Hunedoara si inconjoara aproape tot lacul.
In zona actualului lac de acumulare a existat (pana in 1954) o valoroasa biserica, monument deosebit de important pentru arta medievala romaneasca. Construita in sec. XV, ea prezenta un plan dreptunghiular, cu absida decrosata poligonala, cu unghi in ax. In coada lacului sunt ruinele celorlalte doua biserici pangarite de constructia lacului. Cand apele lacului se retrag, se poate ajunge la ruinele bisericii ortodoxe, iar la un kilometru de ea, pe acelasi mal, e biserica romano-catolica din Baia Craiului, singura ramasa pana in zilele noastre cu zidurile intregi. Faptul ca apele lacului de acumulare au inghitit satul Cincis, doua biserici – dintre care una atestata documentar inca din 1360 – si cimitirele asezamantului au dat nastere unor legende despre furia spiritelor celor morti care bantuie locul. Aceste istorioare spuse de localnici au facut ca Lacul Cincis sa capete si supranumele de “Lacul blestemat“.
Per total, in 1962, patru biserici au fost distruse, dintre care doua in totalitate si inghitite de apa si doua distruse partial, ruinele lor insa se vad si in ziua de azi, doua sate si patru catune din Valea Cernei, si anume: Cincis, Cerna, Valea Plostii, Baia lui Crai (Paroasa), Moara Ungurului si Ciuleni au fost inundate dupa ce au fost stramutate pe Dealul Iuba, cu mortii din cimintire si cu viii ce locuiau acolo, peste 800 de oameni s-au retras din calea apelor.


Manastirea Cozia
Manastirea Cozia, una din cele mai vechi si complexe monumente istorice si de arta din Romania, este situata pe drumul national Ramnicu Valcea – Sibiu, in Statiunea Caciulata. Aici la manastire, in cei peste 600 de ani de existenta, s-au format foarte multi calugari, unii ajungand ierarhi vestiti, dar si cunoscuti oameni de cultura. Manastirea Cozia este unul dintre cele mai vechi si complexe monumente istorice si de arta, lacasul de cult bucurandu-se si de o pitoreasca situare pe Valea Oltului, toate acestea fac ca manastirea sa fie unul din principalele destinatii ale pelerinilor din tara.
La inceput a purtat numele de Manastirea Nucet, insa denumirea i se schimba datorita muntelui din apropiere, Masivul Cozia.

Manastirea Cozia a fost ctitorita intre anii 1387-1388 de domnul tarii romanesti la vremea aceea Mircea cel Batran, fiind sfatuit de catre calugarul carturar Nicodim de la Tismana, considerat: “sfetnicul lui Mircea intru cele dumnezeiesti”. Manastirea Cozia este tarnosita la 18 mai 1388 de Nicodim, chipul sau fiind zugravit in partea de sud a pronaosului. Tot el supravegheaza organizarea manastirii, numind cel dintai staret, pe Ieromonahul Chir Gavriil.

Prima descriere a manastirii este rostita de Gavriil Preotul in anul 1520: “Aceia manastire avea locuri fara galceava si alese, de petrecere calugareasca, departe de lume şi era plină de toate bunatatile, cu munti mari si cu vai, ingradita si ocolita cu un rau mare si izvoare mari si munte imprejurul ei. Si are toata hrana calugareasca, pomi si livezi si nuci si alti pomi roditori, fara numar, vii si gradini, si acolo cura apa pucioasa… am vazut cu achii nostri acel loc si i-am zis pamantul fagaduintei”.

Cu trecerea timpului intregul ansamblu al manastirei s-a deteriorat, necesitand lucrari de intretinere si restaurare, astfel intre anii 1958-1962 a fost restaurata in intregime. La zidirea Bisericii Mari au participat maestrii din Moravia, constructia fiind in stil trilobat, alternand blocurile de piatra cu randuri de caramida. Pictura (realizata in stil fresca) din pronaos, chenarele de la ferestre si rozetele de deasupra lor dateaza din vremea lui Mircea cel Batran. In pronaos se afla mormintele domnitorului Mircea si al Teofanei, mama lui Mihai Viteazul.

Manastirea Cozia a adapostit calugari carturari care au tradus si au tiparit in limba romana carti scrise in limba slavona, precum calugarul Filotei (fostul logofat Filos a lui Mircea cel Batran) sau Mardarie Cazianu care intre anii 1646-1649 a scris Lexiconul Slavon – roman pentru folosul preotilor. In decursul istoriei, manastirea a servit ca un important punct strategic.

Nici nu stiam ca vom avea nevoie de numarul de telefon trecut pe bradut...

 Castelul Corvinilor  
 Castelul Corvinilor: Spre iatacul domnitelor  
 Castelul Corvinilor  


Un orasel minier
Ramasite industriale  1

Un pod spre Tara Hategului
 Ramasite industriale  2 

Sfidari

Castelul Corvinilor: Tot in reparatii

Castelul Corvinilor: Nu stiu cum se numesc dar arata super

Castelul Corvinilor: Vedere din donjon
La vale, la vale, mai e mult de mers 
Nerecomandat cardiacilor si suspensiilor auto

Dincolo de baraj o frumusete de lac, Lacul Oasa

Trece trenu' ?
Ce urmeaza dupa colt ?
Ultimul lac din aceasta vacanta: Lacul Vidra